Emotii & Stiinta

                Probabil ce 99% din publicatiile stiintifice contin informatii abstracte si concise. Spre deosebire de stiintele sociale, cum este de exemplu psihologia, in literature stiintifica nu este spatiu pentru sentimente si emotii. Se presupune astfel ca stiinta si emotile nu au nimic in comun, insa in opinia mea acest lucru nu este correct.

                Intrebarile si trairile exprimate mai jos sunt experimentate de orice persoana implicata intr-o activitate serioasa de cercetare stiintifica:

· Inceputul cercetarii: frica de necunoscut: De unde sa incep?

· Prima investigatie: confuzie: Cum pot gasi o solutie la problema? Oare exista o solutie?

· Continuarea cercetarii: disperare : Cum poate cineva sa stie toate aceste lucruri? Cum si unde pot gasi o idee buna?

· Continuarea investigarii: imagine personala indoielnica: Sunt capabil sa clarific aceasta problema? Poate nu este posibil?

                Dupa trecerea in revista a acestor emotii pe care probabil ca le experimenteaza majoritatea cercetatorilor, se poate concluziona ca si emotiile sunt parte din proces. Totusi, din punctual meu de vedere, acestea nu sunt doar parte din proces , ci elementul esential al acestuia.

                Inceputul activitatii de cercetare este in mod normal motivat de curiozitate si dorinta de cunoastere. Din istoria stiintei se invata ca descoperirile cele mai importante au fost posibile numai datorita unei increderi deosebite in ideile proprii si au fost alimentate de o pasiune puternica pentru cercetare, completata de cele mai multe ori de munca asidua. Cine sa creada in ideile noastre daca nu noi? Daca exista pasiune si incredere, atunci este doar o chestiune de timp si concentrare pentru a ne atinge obiectivele. Acest lucru poate fi exemplificat invocand o regula statistica virtuala, conform careia cel putin una din zece idei/ipoteze stiintifice este corecta. In accord cu aceasta regula, putem stabili ca obiectiv sa incercam noua idei/ipoteze care se vor dovedi incorecte, pentru ca urmatoarea sa fie una valida. Insa, energia necesara pentru a cauta si depasi cele noua idei gresite provine din pasiune si incredere. In fapt, pentru un progress real, probabil ca cel mai dificil lucru este sa cautam si sa gasim in noi aceste doua ingrediente emotionale esentiale ... daca sunt acolo, atunci restul este doar munca. Eu consider ca aceasta “lectie emotionala” a fost mai importanta in activitatea mea de cercetare decat orice metoda statistica sau resursa de calcul.

                Desi, in general, stiinta poate parea ca fiind independenta de emotii, consider ca este crucial sa includem, intr-o oarecare masura, emotii in “stiinta noastra”. Sunt convins ca o lectie ca aceasta nu poate fi predata, ci trebuie traita .... este un pret de platit, insa merita din plin!