Ipoteze Multiple

                Mai ales pentru oamenii de stiinta neexperientati, cred ca este foarte util/interesant sa aiba ocazia sa “simta” ce inseamna cercetarea. Ca student in ultimii ani de Facultate aveam obiceiul sa pun urmatoarea intrebare profesorilor: puteti va rog sa vorbiti despre un concept/subiect care nu este inca inteles, ci nu despre o problema a carei solutie este deja cunoscuta! Numai ulterior mi-a devenit clar ca astfel de intrebari marcheaza tranzitia de la invatare la cercetare. Din aceasta perspectiva, este util sa intelegem diferentele intre aceste doua activitati.  Spre deosebire de invatare, care implica citire, intelegere si memorare ale unor concepte deja cunoscute, cercetarea presupune provocarea de a opera cu incertitudini multiple: care este problema? are aceasta solutie? care  sunt posibilele solutii? Cum pot fi acestea testate? De exemplu, de obicei, primul pas (uneori si cel mai important) intr-o investigare de natura stiintifica este formularea problemei. Spre deosebire de o astfel de situatie, studentii trebuie doar sa resolve probleme despre care este deja cunoscut ca au solutii. Numai dupa formularea problemei urmeaza propunerea ipotezelor pe care s-ar putea baza solutiile. Ipotezele formulate se dovedesc a fi corecte sau false, in functie de rezultatele furnizate de experimente, fizice sau numerice. Este evident ca imaginatia si creativitatea reprezinta ingrediente esentiale in investigarile stiintifice.

                O idee despre ce inseamna cercetarea stiintifica poate fi conturata pe baza articolului clasic al lui T. C. Chamberlain (te rog vezi link-ul de  mai jos; este disponibil numai in engleza), in care sunt prezentate diferentele dintre trei metode de investigare:

· Teoria dominanta

· Ipoteza de lucru

· Ipoteze de lucru multiple

                Punctele tari/slabe ale ultimei metode sunt prezentate in acest articol. In mod oarecum surprinzator, sunt evidentiate beneficiile personale generate de “modelul de gandire” dezvoltat prin aplicarea repetata a acestei metode in cercetarea stiintifica. Acestea sunt foarte frumos descrise de autor:

                “Folosirea acestei metode (“Ipoteze de lucru multiple”) conduce la formarea anumitor “obiceiuri ale mintii” care merita remarcate deoarece, ca factor de educatie, puterea sa de a disciplina procesul de gandire este importanta. Daca este aplicata cu incredere pe parcursul mai multor ani, aceasta dezvolta un obicei de gandire analog cu structura metodei, care poate fi descris ca o aptitudine  asociata unei gandiri paralele complexe. In locul unei succesiuni liniare simple de ganduri/idei, aceasta procedura este complexa, iar mintea apare ca fiind dominata de puterea de a formula simultan viziuni formulate din puncte de vedere diferite. Astfel, fenomenele pot fi percepute atat analtic cat si sintetic, in acelasi timp. In ansamblu ei, metoda nu difera de perceperea unei imagini/peisaj, prin care mii de “linii de inteligenta” sunt receptionate si coordinate simultan, generandu-se o impresie complexa care este inregistrata si studiata direct in toata complexitatea ei.”

                Ca si cu multe alte aspecte, cea mai buna cale de a “simti” ce inseamna investigatia stiintifica si cum aceasta poate dezvolta modelul de gandire al cercetatorului, este de a ne implica in procesul de cercetare. Acesta este provocator insa si foarte frumos.

                Lectura placuta!     The Method of Multiple Working Hypotheses